Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

 

În ochi, corăbii cu pânze umflate

și valuri ce-mi zdrențuiau genele.

Cu palmele, ca niște păduri desfrunzite,

îmi acopeream obrajii,

să nu-mi vezi plânsul.

Tâmplele purtau cărări înguste

prin care alergau șuvoaie de sânge,

ca umbrele în nopțile cu lună,

 buzele-mi erau neclintite,

și tălpile se-afundau în pământ

prinzând rădăcini, să nu pot veni

după tine.

 

Anunțuri

Read Full Post »

 

(sursă imagine: google)

 

Ani grei au trecut peste dragostea mea,

marginile-i sunt zdrențuite,

iar miezul mai are doar câteva firimituri.

Dar oare ce-mi imaginez?

Copacul trăsnit așa rămâne,

altă viață nu îi mai crește-n piept.

*

Ce repede trecu și viața asta,

izvorul pare a-i seca,

doar câte-o lacrimă îmi mai sărută buzele,

dar prea-i sărată și n-aș putea-o bea.

 

 

Read Full Post »

iubirea

(imagine dintr-un film care mi-a plăcut enorm, ecranizare a romanului Jurnalul de Nicholas Sparks)

 

*

Iubirea, o amforă din care n-am băut

decât trei stropi, fără să-mi potolească setea.

Un cântec auzit o singură dată,

căci la final, viorii i s-a rupt o coardă.

Iubirea, lac de smarald în care-am vrut să-not,

dar până brațele au învățat cum se depică apa,

iarna i-a așezat pe creșt o pojghiță de gheață.

Iubirea, un anotimp râvnit, pe care l-am tot așteptat,

și când a apărut, mi-am dat seama,

că vremea mea a cam trecut.

Read Full Post »

 

Toamna a dat foc copacilor,

flăcări ruginii se ivesc pe dealuri,

în mine, viața, ca un ulcior cu apă,

ar stinge acest anotimp.

Vara se-ascunde-ntr-un album,

valuri se strivesc de coperți cartonate,

păsări se desprind din fotografii

și dispar în zboruri deșirate.

Cerul se lasă aproape de pământ

și cu buze flămânde, brumă așterne

de jur împrejur.

Of, iarăși mi-e toamnă!

 

Read Full Post »

mi-e toamnă

 

Mi-e toamnă,

străzile sufletului s-au acoperit cu frunze,

dacă ai să-mi vii, am să le-aud foșnind.

Într-un colț, un castan bătrân,

cu hainele ruginii zdrențuite,

ține în pumn fructele-i maronii,

dacă ai să te oprești să-i vorbești,

o să-ți dea câteva și ție.

Read Full Post »

Vântul se uita pieziș, cocoțat pe un stâlp de telegraf,

și se gândea: de unde să încep?

o cioară își număra pașii plimbându-se pe alee,

un porumbel sărea în urma-i, strivindu-i călcătura,

copacii aruncau în ei frunze ruginii,

și-atunci, vântul, sătul să-i privească,

coborî în viteză din vârful stâlpului,

fugări cioara și porumbelul înfoindu-le penele,

apoi dezbrăcă de tot copacul.

Se urcă iar pe stâlp și strigă răgușit: E toamnă!

 

Read Full Post »

la capătul iubirii

 

La capătul tăcerii,

izvoarele își dezleagă limbile

și vorbesc un grai pe care

doar păsările îl înțeleg

 dacă își întrerup zborul

și se apleacă asupra lor.

La capătul tristeții

apare mereu curcubeul,

ultima oară l-am văzut

după o ploaie aspră de lacrimi.

La capătul iubirii

am închis pentru o clipă ochii

să te mai țin lângă mine.

Imaginea ta plecând s-a topit

și a curs ca mierea în sufletul meu.

La capătul tăcerii

izvoarele spun ce nu am îndrăznit

să-ți spun eu, niciodată.

 

Read Full Post »

Older Posts »