Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for octombrie 2018

***

 

Țes clipe cu tine, am un zâmbet pe care mi l-ai dăruit cândva, sau așa îmi imaginez, poate îi zâmbeai păsării care își trecea zborul pe deasupra ta. Am câteva cuvinte, ți le-am desprins de pe buze. Nu știu dacă erau pregătite pentru mine. Mai am și privirea ta care-mi răvășește sufletul. Poate de asta pe dinăuntru mi-e uneori primăvară. Dacă ai ști cum din răni vechi răsar ramuri, și dacă le-ai vedea înmugurind. Într-o zi am să-mi deschei nasturii cămășii, am să depărtez un pic coastele, ca să poți vedea. Acolo e despre tine.

Țes clipe cu tine. Îmi așez mâna în mâna ta și-mi strâng degetele ascunzând toate drumurile din palmă. De obicei tac, te las pe tine să-mi vorbești, și dacă și tu taci, îți așez pe buze cuvintele desprinse. Și tu mi le șoptești, chiar dacă nu sunt pentru mine. Îmi place să ascult. Și-mi place să-ți privesc obrazul neras, ascunde atâta tristețe.

Țes clipe cu tine, mi-e toamnă, și iarna-mi bate la ușă cu degetele-i de gheață.

Reclame

Read Full Post »

***

 

Dimineața își șterge ochii somnoroși cu un strop de lumină,

Noaptea iese desculță, cu luna în sân, și-mi lasă ușa casei deschisă.

Mă zbat între cele două, ținându-mi visul în palmă, ca pe un trofeu.

Toamna aruncă în mine cu frunze, copacii stau drepți,

ca niște oșteni învinși ce-și așteaptă sentința.

Ascund visul sub pernă, așa cum ascund fetele tinere, jurnalele.

Vântul mă privește lacom, ploaia îl gonește c-un tunet.

Eu îmi caut în cutia cu amintiri fericirea.

Și întreb plângând: De ce te-ai stins?

Read Full Post »

***

 

Dacă apropii urechea de pământ,

aud cum te gândeşti la mine.

Hrănesc un bulb cu o lacrimă.

O pasăre îşi trece zborul pe deasupra mea,

umerii îmi zvâcnesc,

de parcă ar cere aripi.

În mine, o venă se dezleagă de inimă

şi dorul se revarsă ca o apă ieşită din matcă.

În depărtare, moartea leagănă o frunză.

Read Full Post »

***

 

La început mă așezam foarte departe de tine, între noi avea loc un anotimp cu toată înflorirea lui, sau cu toate ninsorile, sau cu toate ploile lui.

Apoi, după ce am început să-ți înțeleg fiecare gest, să îți deosebesc pașii de ceilalți pași,  să-ți aud inima zbătându-ți-se în piept, să-i înțeleg chemarea, am mai redus distanța. M-am tras mai aproape de tine, până când am ajuns să-ți fiu atât de aproape, la o întindere de mână, sau la o șoaptă depărtare.

Uneori, când nu privești spre mine, întind mâna și aștept.

Păsările își trec zborurile prin mine, noaptea își așterne tăcerea peste buzele mele, iar dimineața mi le răcorește cu un strop de rouă.

Mâna mea rămâne întinsă, ca a cerșetorului din colțul străzii.

Într-o zi am să-mi lipesc umărul de umărul tău, și când ai să-ți întorci fața spre mine, am să-ți sărut obrazul.

Doamne, ce de anotimpuri s-au plimbat printre noi, ce de ninsori am privit, tu de la o fereastră, eu de la altă fereastră, ce de copaci și-au întins brațele înflorite bătând când în ușa mea, când în ușa ta, și când au rodit, fructele le-au mâncat străinii.

Ce de ploi s-au scurs pestre trupurile noastre.

Read Full Post »

anotimp al tăcerii

 

 

Iarna îmi mângâie tâmplele cu degetele-i de gheață.

Sufletului, nu-i nimeni să-i mai arunce un braț de vreascuri,

flacăra i se stinge.

Sângele se poticnește la fiecare încheietură,

de parcă în urma lui, s-ar închide uși cu lacăte.

Amintirea unui soare dintr-o vară îndepărtată

îmi închide ochii și mă atrage în adâncuri.

Mi-e cald, sau e doar o iluzie.

Read Full Post »

***

 

 

 

Abia aștept să îmbrace cerul haina neagră de catifea, să-și așeze pe umăr luna, să-și prindă în piept o stea, că-mi și deschid aripile, și, ca un fluture de noapte, mă strecor pe fereastra întredeschisă, mângâi perdeaua, ea se depărtează și-mi face loc, mă zbat în jurul lămpii, cât să-ți atrag atenția, mă așez pe mâna ta, și, în timp ce scrii, îmi strâng aripile, așa cum și le strânge pasărea când ajunge în cuib.

Uneori, când nu sunt mulțumită de  ce spun cuvintele tale, deschid aripile, și dintr-o singură fârlfâire mă așez într-un colț îndepărtat al tavanului.

Tu, îți scoți ochelarii, te ștergi la ochi cu dosul palmei, mă cauți, și când mă zărești, îmi faci semn să cobor.

Dar eu sunt încăpățânată, aștept să ștergi, să rescrii, să vorbești despre noi, despre dorul meu cuibărit la pieptul tău,  despre dorul tău, să-mi povestești despre copilăria ta, despre mare, despre vara care-a plecat, dar cel mai mult, despre vara ce va veni.

Șșșt, citesc, îmi imaginez că ploaia mângâie fereastra, lampa se stinge, aripile mele se deschid să te cuprindă…

 

Read Full Post »

***

 

Şi-ntr-o zi, am să depărtez scoarţa copacilor,

am să le desfac cercurile de lemn,

am să le scot inimile din piept

şi am să le arăt lumii, strigând:

-Iată de câtă tăcere e nevoie,

să poţi preface lacrima în mugur!

Read Full Post »