Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2017

 

Încerc să mă întorc în trecut,

dar nu găsesc nici o ușă deschisă,

poate e prea dimineață.

Viitorul îmi croiește drum,

aud foarfeca tăind margini.

Dacă din greșeală ucide copaci?

Dacă taie limba vreunui izvor,

sau vârful unui munte,

sau zborul vreunei păsări?

Stau cuminte în sala de așteptare,

trecutul are ușile închise,

dar ferestrele nu poartă obloane.

Anunțuri

Read Full Post »

învață să fii mamă

 

Învață de la copaci să înmugurești,

de la munți, spre cer învață să privești,

de la ploaie să plângi,

de la păsări să zbori,

de la greieri să cânți.

De la mamă, învață să iubești,

brațele cum să-ți arcuiești,

leagăn să ți le faci,

ca apoi, ca un greiere să cânți,

ca un copac, umbră pruncului să-i faci,

ca un munte, în scut să te prefaci,

și apoi, când zborul, pruncul îl va învăța,

și lumea o va colinda,

Ca o ploaie, de dor, să-l plângi.

Read Full Post »

mi-e iarnă

 

mi-am pansat sufletul cu amintirea

unei livezi înflorite.

ochii răniți de-atâta privit,

i-am ascuns în spatele unei ninsori,

și așa, cu fața în iarnă,

cu sufletul primăvăratic,

am început să mă retrag.

Read Full Post »

dorul

 

Te caut, cum caut printre nisipuri firul de aur,

cum caut în deșert stropul de apă,

și te visez, așa cum visează flămândul firimitura de pâine,

ca apoi, dimineața, să-l găsească sătul. Amăgitul!

și încă te aștept, mi-e sufletul o gară părăginită.

mi-aș dori să fiu vânt, să aduc din depărtări șoapte,

să nu-mi fie niciodată pustiu în noapte, 

sau mai bine, mi-aș dori să fiu râu, să-mi caut un loc ascuns

și să-mi cânt cu vocea de apă dorul, dorul, dorul…

Read Full Post »

 

Umblu pe străzi ducând pe buze un dor fără nume.

Orașul poartă haine cenușii,aproape uzate. Oamenii i-au așezat la rever luminițe colorate, încercând să ascundă trecerea timpului.

Aș putea să mă pedepsesc, să mă întorc în trecut și să mă agăț de gâtul unei iubiri trăite, dar toate iubirile mele au brațele reci. Și mi-e prea iarnă.

Un viscol șuieră în mine, buzele-i de gheață îmi mușcă din suflet. Dacă ar ninge, s-ar mai domoli, i s-ar îngreuna aripile.

Aș putea aprinde o lumânare, să mă încălzesc, dar înăutrul meu sunt de mult un cimitir.

Și totuși, m-aș putea pedepsi, m-aș putea întoarce în trecut, dar dorul fără nume s-ar stinge, și-atunci ce-aș mai șopti?

Un autobuz gri, cu un ochi aproape închis, se oprește în stație. Azi nu coboară nimeni, nu urcă nimeni. Dacă m-aș grăbi un pic, aș putea fi singurul călător. Dar unde să mă duc, la capătul liniei nu mă așteaptă nimeni.

Îmi stăruie în minte o replică din La medeleni, a lui Teodoreanu.

-Cine bate la ușă?

-Nu-i nimeni, se scutură castanii!

Read Full Post »

noapte de iarnă

Nori triști se adună

și strâng fața lunii

ca-ntr-o menghină,

un fir de lumină

se prelinge pe-o geană.

Păsări solemne

și-au adunat zborul și stau

cu aripile prinse de trup,

de parcă ar fi îmbrăcate

în frac.

Frunze fără vlagă,

uitate de toamnă pe ramuri,

acum, atinse de ger,

par niște mici felinare.

E iarnă, nopțile-s lungi,

dar mintea mi-e goală de vise.

Read Full Post »

dacă

 

gândul tău trist,

păsării, zborul i l-ar frânge

și aripile i le-ar destrăma

ca pe niște vise atinse de o dimineață de vară

grăbită,

lacrima ta sărată, în pământ s-ar scurge

și bulbul florii l-ar arde,

iar înflorirea i-ar fi doar o iluzie.

iar pentru tine, o tristă așteptare.

dacă dorul tău l-ar ajunge,

pământul s-ar cutremura

și-o coastă și-ar frânge,

apele maluri n-ar mai avea,

și-atunci, în haos, iubirea

s-ar stinge.

Read Full Post »

Older Posts »