Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2017

ești doar un vis

(imagine din filmul Opium)

În fiecare dimineață îmi înec visul într-o cafea.

Prima sorbitură are gustul tău, dulce-amărui. O țin o vreme în cerul gurii, îmi spăl stelele cu ea, apoi o las să alunece și trupul mi se dezmorțește.

Închid ochii și-mi imaginez că-mi atingi mâna, că îți apropii buzele de palma mea și că sărutul tău unește drumurile ce-o străbat.

O lacrimă grea se agață de-o geană.

Mai sorb o gură de cafea și nu mi se mai pare dulce-amăruie. E doar rece. Visul se zbate încercând să se agațe de marginea ciobită.

L-aș putea salva.

Dar este o iluzie.

Ca și cafeaua care îmi dezmorțește trupul și mă îndeamnă să ies pe ușă, să-mi agăț un zâmbet pe buze, să deschid poarta, să privesc trotuarul îngust și apoi, cu pași mărunți și nesiguri, să-l străbat.

Nu ajung niciodată prea departe.

Știi de ce?

Îmi rămân mereu un strop de cafea pe fundul ceștii, câteva fire de zaț în care să-ți caut chipul, visul, care încă se mai zbate, și gustul tău, dulce-amărui.

Anunțuri

Read Full Post »

 

anotimp uitat sub zăpadă.

streşini gătite cu ţurţuri

şi ferestre mirese,

cu flori albe în plete.

hornuri vorbăreţe,

cuvinte calde zburând către cer

şi îngeri de gheaţă.

 păsări ce-au uitat să plece,

căutându-mi iubirea.

Read Full Post »

fără tine

 

Fără tine mi-e frig.

Păsările trec pe lângă mine,

mirate, arătând cu aripa

pielea atinsă de iarnă.

Ultimii fulgi mi-au murit pe obraji

şi nişte lacrimi mari le-au fost morminte.

În jur, lumina s-a împuţinat,

drumul mi-e prin umbră,

şi de mă cauţi,

n-ai să-mi mai găseşti nici o urmă.

Fără tine mi-e frig.

 

Read Full Post »

aș fi putut

Aș fi putut să te învăț, pe dinafară, într-o clipă,

să-ți recit ca o aripă umerii, să-ți descât buzele,

să-ți crestez pielea cu un cântec pe care să nu-l uiți,

să-ți răvășesc părul cu degetele-mi de apă,

izvoare subțiri și străvezii, dornice de viață.

Aș fi putut să te ating, dar visele se sting în zori

și pe buze îmi rămâne mereu un praf alb de cenușă.

 

Read Full Post »

trăiesc

(sursă imagine: blog, imaginea lumii la superlativ)

 

Ieşit biruitor din lupta cu noaptea,

Sufletul meu, cu rănile calde,

Se-ntinde la soare

Şi-aşteaptă ca o rază

Să-şi scurgă mierea

Peste durerile lui.

Read Full Post »

 

 

 

Dorul mi-l scriu c-o lacrimă pe-o frunză,

la prima adiere de vânt, frunza îl va lepăda,

și pământul îl va sorbi

cu buzele lui asprite de soare.

Cine știe, poate la primăvară, din dorul meu,

scris c-o lacrimă pe-o frunză,

un spic de grâu va răsări.

Read Full Post »

pe harta vieţii

 

Pe harta vieţii,

sunt stele care trăiesc o noapte,

arzând puternic, cu flăcări suple.

Dimineaţa se scurg în mare,

precum mierea turnată dintr-o carafă.

Locul lor rămâne gol câteva mii de ani,

până ce, pe harta vieţii, alte stele

se vor naşte şi vor arde doar o noapte.

Dar ce spectacol al flăcărilor suple.

Read Full Post »

Older Posts »