Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2017

un pescăruş

 

Un pescăruş, prieten bun cu marea,

a trecut munţii

purtând în cioc câteva fire de nisip,

a găsit uşa visului meu deschisă,

şi-a strâns aripile,

mi s-a cuibărit pe-un umăr,

şi-am stat aşa,

ascultând marea,

până când dimineaţa mi-a anunţat

sfârşitul tinereţii.

 

Read Full Post »

Era la început de cânt,

buzele mele în armonie cu buzele tale,

nici o notă nu suna fals,

acorduri perfecte, dacă vrei să-ţi aminteşti,

ascultă Primăvara lui Vivaldi.

*

De câte ori mă gândesc la noi,

adorm cu fruntea îngropată-n cântec.

Read Full Post »

ultimul dor

nu mai visez urme pe cer,

aripile tale s-au topit

tot încercând să te întorci,

nu mai visez

c-ai să-mi aduci

brațe de flori.

sufletul lor s-a stins

în bulbi.

nu mai visez că mă săruți,

ochii mă dor de-atâta plâns,

buzele au șters numele tău,

iar între dinți, chiar ieri am strâns

ultimul dor.

Read Full Post »

Era atâta noapte-n mine

că-mi auzeam celulele foşnind.

Mi-era trupul ca un cer cu stele

iar inima o lună tremurând.

Păsări de-ntuneric mă strigau

cu glasuri de ape,

ca un clipocit.

O iubire murise în lume

şi un clopot plângea dăngănind.

Read Full Post »

îndrăgostiți

(sursă imagine: Iulia Georgiana)

Trăim printre noi îndrăgostiți fără moarte,

nici nu-i vedem, nici nu-i auzim,

aceștia locuiesc într-un sărut,

ca-n inima unei fântâni ce are cumpănă,

nici o privire nu ajunge la ei

și nici un strigăt nu le tulbură luciu.

Read Full Post »

Împart cu tine zăpezile bătrâneții,

o ninsoare tu, un viscol eu,

gerul îl trăim împreună,

ca doi sâmburi într-un măr de foc

ce nu vor mai rodi niciodată.

Împart cu tine nopțile lungi

și-ți povestesc cum visam

să mă scoți din vară,

să-mi desprinzi nisipul de pe tălpi,

să-mi smulgi marea din suflet,

să-mi dai să beau din rugina frunzelor

și să mă înveți să cânt dorul păsărilor.

Dar am ieșit singură din vară,

am zăbovit în toamnă cât un strugure prea copt,

vrejul și-a pierdut verdele și-am rămas eu,

să mă atingă bruma.

 

Read Full Post »

 

 

M-am săturat să-mi port durerea la rever,

ca pe o floare deja ofilită,  să-mi simt fața mângâiată

de două mâini acoperite de mănuși,

să mă doară atingerea rece.

Am obosit să zâmbesc elegant,

să-mi țin spatele drept

și mâinile lipite de corp, să-mi arcuiesc gâtul.

Sunt o balerină îmbătrânită

ce n-a mai urcat pe poante de câteva anotimpuri.

M-am plictisit să-mi urmez drumul

și să simt cum din spate mă urmează,

ca o umbră, moartea.

Am să-mi cos auzul și văzul

c-un fir de uitare

și-am să mă mut în adâncul sufletul meu,

acolo unde nici iarba nu mai crește.

 

Read Full Post »

Older Posts »