Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2017

timp, mai stai

Timpul se scurge ca apa din carafă,

mai am doar câteva înghițituri.

*

Când carafa era plină

și stropi cădeau din ea,

când păsări de lumină

își scăldau aripile

în picăturile mele de viață,

nu mă gândeam

ca va veni o vreme

când buzele bătrâne

vor fi tot mai setoase.

 

Anunțuri

Read Full Post »

a fost

 

A fost o poveste de iubire ca o primăvară timpurie.

Păsările s-au grăbit să-și vadă cuiburile,

s-au întors ademenite de un soare fals,

copacii s-au scuturat de iarnă și au înmugurit,

mi-am dezgolit umerii și inima

și m-am lăsat mângâiată și sărutată.

Acum stau rușinată în mijlocul ninsorii,

copacii și-au lipit crengile de trup,

mugurii plâng verde timpuriu,

păsările tremură în cuiburi,

în loc de aripi au țurțuri,

inima mea rănită și încovoiată de durere,

îmi însângerează pieptul.

 

Read Full Post »

49 de trepte

12399517_1698502003694801_1231013856_n

 

Sunt la a 49-a treaptă!

O privilegiată aş putea spune! Să priveşti lumea de la înălţimea celor 49 de ani!

Nu mereu am fost sprintenă, după a 35 -a treaptă, mi-a fost tot mai greu. Ca o lumânare arzând am trăit, am început să mă micşorez, fiecare treaptă am însemnat-o, sufletul mi s-a prelins ca ceara încinsă.

Acum mă odihnesc, privesc spre a 50-a treaptă şi-mi fac curaj să o urc.

Câteva au fost aşa abrupte încât m-am sprijinit în coate şi genunchi ca să le pot atinge. Aş fi putut muri, dar ar fi fost prea simplu.

Privesc lumea de la înălţimea celor 49 de trepte.

Câţiva copaci îşi îndreaptă braţele înmugurite spre mine, pe unii îi ştiu de-o viaţă. Cireşul cel bătrân, nucul lovit de fulger cu jumătate de faţă arsă, copacul din parc în care s-a aciuiat o ciocănitoare, liliacul din cimitirul de la Mărăşeşti… Ah, da, caisul care n-a mai rodit din ziua în care ai plecat!

O pasăre trece în zbor peste umărul meu. Dacă s-ar aşeza, ai crede că port o aripă. Dar nu se opreşte, călătoria ei e dincolo de mine, spre albastrul infinit.

De câteva zile mă tot întreb cum ar fi fost dacă ai fi rămas cu mine. Curând ai fi atins cea de-a 50-a treaptă a vieţii tale, dar tu te-ai prăbuşit la a 23-a. Mi-a fost mereu dor de tine, aşa cum îi este flămândului dor de un colţ de pâine, sau însetatului de un izvor.

Greu mi-a fost să mă învăţ să trăiesc fără dragostea ta, fără nici o mângâiere, fără nici o şoaptă, nici un sărut, nici un cântec. Uneori mi-am permis luxul să-mi imaginez, acum nu mai pot face asta. Mă simt aşa bătrână pe lângă tine.

Despre tinereţe mea nu ştiu ce să spun. S-a irosit, nu mi-a rămas mare lucruri, câteva riduri, câteva fire albe de păr, câteva zâmbete ciobite…

(sunt egoistă, dar mă întreb, cum ar fi fost dacă ai mai fi fost…)

Read Full Post »

de duminică

Dimineața asta mohorâtă,

cu haine petecite cu nori grei de ploaie,

pășind soldățește,

mi s-a arătat la fereastră speriind visul primăvăratec

ce-mi făcea pieptul să tresară.

M-a adulmecat ca pe o pâine scoasă din vatră,

învelită în coajă rumenă,

și când a vrut să muște un colț din existența mea

un gust amar, de tristețe, i-a umplut gura,

și-a strâns buzele vineții, s-a scuturat de câteva ori,

și-acum se răzbună c-o ploaie statornică.

Privind-o din patul ăsta prea mare pentru trupul meu

îmi pare o femeie aproape nebună, văduvă,

sau văduvită de iubire,

ce umblă bezmetică prin lume.

Read Full Post »

când ai plecat

 

Mi-s ochii plini de tine

ai sădit în ei mesteceni

cu trupuri albe și plete verzi,

ca să-i ascunzi de lume,

mi-ai gătit chipul cu cearcăne,

lacrimilor le-ai săpat văi

până spre bărbie.

Înainte de-a pleca,

mi-ai așezat la tâmple

ciorchine de ghiocei,

și ca să fii sigur că n-am să vorbesc,

că n-am să-mi spun durerea,

mi-ai pecetluit gura

c-un ultim sărut.

 

Read Full Post »

doar am aflat

 

Am aflat că moartea îţi pătrunde în trup pe sub unghii

şi o vreme se plimbă nestingherită prin vene,

ridicând stăvilare şi oprind sângele să alunece.

Am aflat că moartea nu poartă de fapt haine cernite,

ea seamănă mai degrabă cu un cer senin.

Viaţa m-a învăţat să mă despart de cei dragi în genunchi,

rugându-mă, şm-a învăţat să-i iubesc până dincolo de cer.

Şi aşa am aflat că atunci când pierzi,

lumea nu se va opri în loc pentru tine,

inima ei va continua să bată cu indiferenţă.

Am mai aflat că azi îţi poate fi vară

iar mâine poţi fi doar un sloi de gheaţă,

sau şi mai trist, un nume pe un pomelnic.

Multe mi-au fost date în viaţa asta, şi multe am mai aflat,

unele poate prea devreme şi nu le-am ştiut descifra mesajul.

Dar ce bine că le-am aflat, am devenit dintr-o slugă,

un om bogat în toate, pentru că am aflat ce preţ are viaţa.

 

Read Full Post »

 

 

Copacii par că se sinucid,

vântul  are lama ascuțită ca a unui briceg,

mugurii nu-ndrăznesc să deschidă ochii,

de parcă ar ignora primăvara.

Ploaia asta deasă și rece

îmi torturează lumea verde.

Străzi pustii, case bătrâne, garduri strâmbe,

amintiri acoperite de praf,

vene străvezii prin care-mi văd sângele poticnindu-se.

Și toate astea sub un cer

unde îngeri răbdători așteaptă soarele.

 

Read Full Post »

Older Posts »