Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2017

aproape primăvară

10516623_577487819046567_1726862118391590995_n

(sursă imagine: Brasov, oraşul sufletului meu)

Tai cerul fîşii înguste,

fiecare bucată poartă în piept o rază,

copacii cîntă din frunze

şi rîul cîntă cu valuri înalte,

păsările fac cuiburi din resturile iernii,

copiii împart mărţişoare,

pescăruşii se strigă,

e soare la mare,

şi ca o pasăre abia născută,

mirată şi mult prea bucuroasă,

iau şi eu o notă, poate un pic cam joasă.

 

Read Full Post »

aproape primăvară

scrisoare-pentru-tine_517d33ccec9c5b

 

Sparg lacrimă în lacrimă

şi gînd în gînd,

dezbrac pielea asta ofilită

şi palidă

şi aştept.

Ştie cineva

cît suferă un copac

pînă înfloreşte?

Oamenii cred

că în buzunarul de la piept

încap două grame de fericire,

un El şi  o Ea.

Haina mea cea nouă

nu are buzunare.

Port în piept

o cutie poştală.

Să-mi scrii!

 

Read Full Post »

jurnal

 

fotolia_84692164_subscription_xxl-jp-g-antonioguillem-fotolia-com_-e1442907388602

Mi-e străină ploaia asta care biciuieşte ferestrele, mi-e străin vîntul ăsta care izbeşte obloanele, mă sperie cerul ăsta plumburiu lăsat pe umerii îmbătrîniţi ai pămîntului. Tunetele închid uşi cu lacăte, nici un gînd nu are curajul să-mi mîngîie tîmplele, nici măcar o iubire apusă nu reuşeşte să-mi lumineze pentru o clipă ochii.

Mă simt neputincioasă, nu mai am forţa să înfrunt ploile aspre, nu mai am nici glasul puternic să îngîn tunetele.

Port în suflet o vară trăită cu ani în urmă. Am tot răsfoit-o, de dor, i s-au îndoit colţurile şi culorile i s-au decolorat. Dar măcar nu mi-e sufletul gol.

Cîndva eram la fel de furioasă ca ploaia ce spală acum ferestrele, m-am mai domolit, anii mi-au încetinit bătăile inimii, mi-au înmuiat vorbele. Supărările care vin se lovesc de răni vechi şi adînci, urît cicatrizate. N-a avut nimeni răbdare să mă panseze, să cureţe sîngele închegat, să-mi coase pielea cu migala unei dantelărese.

Vîntul umileşte copacii, îi aşează în genunchi. Îi aud icnind, or fi bătrîni, viaţa i-a învăţat că nu toate războaiele se cîştigă. Iată un înţelept aşezat în genunchi. De aici, de pe canapeaua de piele albastră, pare stejar. Uu stejar învins de vînt şi înjunghiat de tunet.

Dacă nu mi-ar fi atît de teamă să mă ridic, i-aş aprinde o lumînare.

Verii din sufletul meu, vîntul îi răsfoieşte paginile, citeşte, zîmbeşte, plînge şi se domoleşte.

Apare soarele.

Capricioasă vremea în Belgia!

 

 

Read Full Post »

prietenie

 

10735825_600408026751386_1441010304_n

Prietenii mei sunt:
Un copac ghebos alungat de pădure,
un cerşetor ştirb adăpostit sub o pălărie verde,
o cărare şerpuită spre un miez de inimă ciobită.
Duminica este o altă bună prietenă de-a mea.
Ne bem cafeaua împreună din ceşcuţe văduve,
ne plimbăm printre amintiri, uneori aprindem lumînări
şi stăm cu mîinile împreunate ca la priveghi.
 
Ce păcat că toţi prietenii mei dispar la răsărit,
că soarele îi goneşte.
Copacul e prea bătrîn, cerşetorul e ştirb,
cărarea e părăginită,
iar Duminica este trecătoare.
Îmi rămîn doar amintirile.

Read Full Post »

sau poate era o iluzie

11076797_1609066802638322_1594154424_n

 

Să nu te-ntorci!

Îi spuneam iernii.

Genele se-ntindeau după soare,

în adâncul ochilor se topeau zăpezi,

 livezi de meri înmugureau în suflet,

era o zbatere ca de aripi ce-nvățau să zboare,

venele, cărări însângerate, se dezmorțeau

și trupul icnea a primăvară!

Sau poate era o iluzie!

 

 

Read Full Post »

dacă te mai dor

 

11125813_1614049305473405_1066140455_n

Dacă te mai dor,

vindecă-mă,

dacă ți-e ploaie,

strigă-mă,

îți voi aduce curcubeul,

dacă încă mă mai simți,

deșiră-mă în mii de fluturi,

ți-aș putea fi vară,

o străină,

anotimpurile vin și pleacă,

dacă  îmi mai  simți mirosul,

aprinde tămâie,

sufletul meu va crede că-i mort

și se va îngropa în adâncul iubirilor dispărute.

 

Read Full Post »

ți-aș mai spune ceva

 

11880193_1658784630999872_293554421_n

Ți-aș spune ceva despre nopțile mele,

dar o lună plină mi le eclipsează,

ți-aș mai spune ceva despre zilele ce se scurg,

dar sunt prea mohorâte și nici zăpada nu mai e albă,

ți-aș mai spune ceva despre dragostea mea,

dar un zid de tăcere a crescut între noi.

Doar o pasăre neagră-și zboară tristețea

de la tine la mine, de la mine la tine…

 

Read Full Post »

Older Posts »