Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2016

 

luna_06

Te-ai gândit vreodată că luna

nu e singură niciodată?

știi câte iubiri se sting în fiecare seară,

aici pe pământ, în sufletele muritorilor,

câte lacrimi se sparg în palmele

ce acoperă fața părăsită.

Te-ai gândit vreodată că luna

a ales singurătate, poate tocmai,

pentru că în fiecare seară

vede câte iubiri se sting pe pământ?

Anunțuri

Read Full Post »

aș fi putut fi

Expoziţia-cuprinde-o-sută-de-imagini

 

Aș fi putut să fiu izvorul

în care noaptea-și oglindea luna,

aș fi putut să-i smulg cerului o stea,

dar m-am mulțumit cu umbra ei,

aș fi putut fi un cântec,

dar am preferat să fiu tăcută,

amintirile-mi sunt acum un mâl

în care mă tot scufund.

Și când mă gândesc ce aș fi putut fi…

 

Read Full Post »

ţie, Îndepărtatule

10962190_676995942425927_1186376389_n

 

Era în minte o zbatere ca un zvon de primăvară. Simpla ta prezenţă îmi deşira toamna şi nu-i mai vedeam nici o frunză îmbătrînită, nu mai auzeam nici o pasăre cîntînd trist, nici un nor nu mi se mai aşeza pe pleoapele fragile.

Toată viaţa m-am simţit ca o valiză abandonată pe o banda rulantă în aeroport. M-am învîrtit fără să mă revendice nimeni. Am îmbătrînit aşa burduşită cu haine pentru fiecare sezon. Rochiei cu maci i s-au scuturat petalele, paltonului i s-a ros stofa de nepurtat, timpul a fost ca o carie.

Ah, dacă ne-am fi întîlnit la începutul durerilor noastre, dacă am fi unit lacrimile mele cu lacrimile tale, ce rîu albastru ar fi curs, aşa, suntem două izvoare, tu curgi spre mare, cuminte, tăcut, grizonat, eu mă zbat printre munţi, lovindu-mă de stînci. Nu, nu mă doare, de mult nu mă mai doare nimic.

De aici îţi văd strălucirea ca de far, şi-mi musc din maluri ca să te ajung.

Ţi-am aruncat într-o noapte cheia visurilor mele, eşti acolo, aşa cum mi te imaginez eu.

Ţi-am croit braţe puternice, să mă poţi cuprinde, să mă opreşti, sunt învăţată să fug…

Read Full Post »

trăia între două ploi

1422581_408597822600072_790389654_n

Trăia între două ploi,

una îi cădea pe umeri,

cealaltă îi mușca din suflet.

Ploaia care-i cădea șiroaie pe umeri,

o putea înfrunta, privi în ochi,

ploaia din suflet o auzea,

dar  nu-i putea strivi norii.

Trăia între două ploi

și uneori, de durere,

se arcuia ca un curcubeu.

Read Full Post »

inutil

 

10555235_1507862512758752_2065052573_n

 Mi se părea că-i vară,

că un val se izbește de țărm

și un pescăruș își strigă perechea.

Inima, de bucurie,

se zbătea la adăpostul sânului.

Era o iluzie.

Locuiam în fundul pămîntului,

printre vietăţi

învăţate cu întunericul,

tot ce-am iubit s-a transformat în pămînt,

cineva s-a jucat cu timpul meu,

a dat altă formă secundelor,

le-a transformat în lichid

şi mi-a curs printre degete.

Amintirea unui val

îmi bate în tîmplă,

strigătul unui pescăruş

îmi aminteşte de zbor.

Inutil.

 

Read Full Post »

de toamnă

padurea-bermudelor

Toamna-și joacă ultima carte,

a despuiat toți copacii,

i-a umplut cerului

ochii cu ploaie,

a stârnit vântul,

a mânat turmele către șes,

a gonit oamenii în case și

din când în când

le izbește obloanele de pereți.

 Pereții aruncă în ea

cu bucăți de tencuială.

 

Read Full Post »

 

10578357_549695061822683_878668614_n

De câte ori străzile sunt aglomerate, populate cu oameni grăbiți,  cu mașini conduse de furioși, îmi scot repede din buzunar aripile imaginare și mă desprind de toți și toate.

Cel mai greu îmi este când plouă, atunci sunt nevoită să-mi strâng umerii, să-mi infig bărbia în piept, să-mi desprind din cerul gurii curcubeul de rezervă și să aștept să mi se facă vară.

Read Full Post »

Older Posts »