Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2016

 

floarea_soarelui_97417300

Desprind vara din calendar,

dar n-o mototolesc,

îi îndoi ușor colțurile,

să-i acopăr miezul,

și-o strecor în buzunar.

La iarnă am să mă hrănesc

cu bucăți mici de soare.

Read Full Post »

 

3731_339716506154871_1560864685_n

Iau hainele verzi ale pădurii

și-mi acopăr goliciunea sufletului.

Pândesc îndrăgostiții și le fur șoaptele

de pe buze,

apoi îmi hrănesc tristețea.

Îmi veghez umbra

să nu o strivească pașii necunoscuților.

Am din ce în ce mai multă grijă de mine.

Read Full Post »

11145961_1615433352001667_1191531756_n

 

Țipătul unei bufnițe sparge noaptea,

luna se întoarce cu spatele la pământ,

stelele se clatină,

un câine latră prelung

la o lună întoarsă.

Aud un tren cum striga in noapte.
Se apropie si trece prin mine.
Raman in urma
Eu, o gara pustie.

 

Read Full Post »

931168_328609033932285_1219139444_n

 

M-ai condus până la marginea visului,

însorită potecă am străbătut,

apoi, uşor, ţi-ai desprins mâna

de mâna mea,

ţi-ai ascuns capul între umeri

şi-ai dispărut.

Am rămas singură până la ivirea zorilor.

O clipă!

Apoi m-am urcat în autobuzul obosit,

cu farurile năclăite de praf,

cu roțile cât ale Carului Mic,

cu pielea cenușie și îmbătrânită

şi-am pornit spre lume.

 

Read Full Post »

de duminică

10805533_1563260400552296_1043083294_n

 

Stau la masă cu Tristețea!

Ce frumos ne-am îmbrăcat,

doar e duminică.

Eu port fusta plisată și

bluza de mătase,

le-a îmbrăcat și bunica

când a rămas văduvă,

Tristețea și-a atârnat

o lacrimă mare pe obraz.

Ne-am băut cafeaua de-amiază

și-acum privim în zațul gros,

de parcă de-acolo ar răsări luna.

Bluza pare un corset,

stau dreaptă și cu brațele lipite de corp.

Din când în când

simt nevoia să-mi înfig coatele în masă,

dar îmi amintesc că e șchiopă

și n-aș vrea să-i vărs Tristeții zațul în poale.

 

Read Full Post »

 

10539214_532995396825983_1983681534_n

 

Am început să mă grăbesc,

nu mai respect nici un semn de circulație,

depășesc în viteză amiaza,

tai linia continuă a vieții,

și aștept soarele în celălalt capăt al cerului.

Am început să mă grăbesc,

mă izbesc noaptea de stele și

am pieptul plin de răni.

Să-mi ia cineva permisul de viață,

mă grăbesc, nu mai respect nici o regulă de circulație!

 

 

 

 

Read Full Post »

umbră

 

10668347_577010775757778_2062410619_n

Umbra mea întinsă pe podea,

cu fața lipită de urmele pasilor tăi,

sub privirea tristă a pereților,

peste care pare că se prăvăleste tavanul,

aproape mort de de atâta singurătate.

 

Ingrată soartă are umbra.

 

Read Full Post »

Older Posts »