Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2016

flacari

 

Văd pasărea oarbă

Și copacul golaș

Văd cerul văduvit de stele

Și marea întunecată

Văd sufletul meu în flacari.

Văd oamenii care trec

Și-n focul meu

Își aruncă gunoaiele.

Ei nu văd

Nici pasărea oarbă

Nici copacii golași

Nici cerul, nici marea

Ei văd focul meu

Și își aruncă gunoaiele.

 

Anunțuri

Read Full Post »

după 30 de ani

13266013_10207744300023932_3344318131341071701_n

 

Sună mobilul, o voce străină spune calm: Glisaţi spre dreapta!

Întind mâna spre noptieră şi răstorn paharul cu apă, vocea se îneacă.

Mă ghemuiesc sub plapumă, ca un pui de pasăre căzut din cuib şi nevoit să se adăpostească în tufişuri.

Deodată sar ca un arc. Azi am întâlnirea de 30 de ani de la absolvirea liceului. La 7 vine Cristina să mă machieze, la 8 trebuie să fiu la Ildi să-mi aranjeze un pic părul, la 9 la azil să o iau pe diriga.

Fug spre bucătărie, Roua, labradoarea, se ţine după mine, umplu ibricul cu apă, îl aşez pe aragaz, sar sub duş, îmi amintesc că nu am aprins focul, că apa doarme în ibric…

Reuşesc să-mi fac o cafea şi îmi spun: 5 minute pauză!

Aprind o ţigară şi cu un ochi pe secundarul care aleargă ca un nebun, o să-l împiedic cu o geană, cu un ochi pe fereastră, înfruntând ploaia, iau o gură de cafea. O aud prăvălindu-se în stomac şi o durere mă face să-mi cuprind trupul cu braţele. Of, nu azi, chiar nu vreau să mă doară nimic. Iau pastila de bine, mi-a dat-o domnul doctor pentru azi, şi mă îndrept spre uşă. A venit Cristina.

Proaspăt machiată şi cu părul aranjat, urc în maşină şi pornesc spre Săcele. Găsesc azilul, cobor, mă îndrept spre uşa de la intrare şi mă opresc. Îmi aranjez fusta, îmi îndrept sacoul, spatele, mă încurcă geanta, mă întorc şi o arunc în maşină.

-Bună dimineaţa, am venit să o iau pe Doamna Dirigintă, Mitru Nelly!

Portarul mă priveşte admirativ şi mă întreabă:

-Ştiţi unde să mergeţi?

-Nu.

-La 115!

Urc la etajul I al fostului cămin de elevi, transformat acum în cămin de bătrâni, ajung în faţa uşii, îmi şterg palmele transiparte de poalele fustei, bat timid la uşă şi aştept.

După câteva clipe o voce stinsă mă invită să intru.

Inima sare din piept şi se aruncă, prin fereastra închisă, în stradă, pe asfaltul plouat. Aud bufnitura, apoi o aud jelindu-se.

Multe lacrimi îmi împânzesc ochii şi gura îşi ridică fiecare colţ cu mare greutate, mimând un zâmbet.

Doamna dirigintă mă priveşte din spatele ochelarilor. Mă aplec, o cuprind în braţe şi îmi aud vocea spunând tremurat:

-Sunt Gabriela Coman, am venit să vă iau la şcoală.

Femeia se eliberează din strânsoarea mea, mă împinge puţin, mă priveşte de sus în jos şi-mi spune:

Coman, arăţi foarte bine.

Spus de femeia asta pe care am admirat-o tot liceul pentru felul în care se îmbrăca, pentru felul în care se comporta, mă face să mă gudur ca un căţel.

Dacă ar şti dânsa că şi acum, după 30 de ani, am grijă să nu-mi şifonez fusta, am grijă să nu-mi cumpăr bijuterii cretine şi ieftine, am grijă să ţin spatele drept şi picioarele adunate, aşezate uşor cochet unul peste celălalt.

Ne aşezăm pe marginea patului, îmi ţine mâinile, iar din ochi îmi cad lacrimi mari care sărută mâinile dânsei.

-Draga mea, timpul nu iartă pe nimeni. Nu ştiu dacă să vin. Stai.

Se ridică, scoate dintr-un sertar o cutie cu bomboane şi mă serveşte, apoi îşi serveşte şi colegele de cameră. Una din doamne se uită la mine.

-Vă ştiu de la televizor!

Diriga mă întreabă:

-Lucrezi la televiziune?

-Nu, mă mai fac uneori de râs pe-acolo.

Nu-i spun de carte, nu-i spun de Comunitatea Dariei, nu spun nimic, nici la şcoală nu voi spune. Voi savura clipa şi atât.

Doamna dirigintă se lasă greu convinsă să vină la şcoală, într-un final cedează. Îşi aranjează cochet pălăriuţa, îşi schimbă sacoul, ia poşeta cea albă, şi pornim. Când ajungem la parter, responsabila căminului de bătrâni îmi înmânează un bilet de voie. Poate sta până la ora 8. Plâng ca o proastă.

(va urma)

 

 

13307423_10207755904874046_315452457454921282_n

Read Full Post »

a fost

10735825_600408026751386_1441010304_n

 

A fost o dragoste ca un zbor de-ncepători,

dezechilibrat, când atingeam cerul cu aripile,

când alunecam spre pământ,

cu fața speriată.

A fost o dragoste ca un zbor de-ncepători,

dezordonat, eram mereu înaintea ta

cu un cuvânt,

și-ți rămâneam întotdeauna datoare

cu-un sărut.

 

 

 

Read Full Post »

iluzie

13103456_881744228617763_7109207042196400215_n

Ușor prăfuită si palidă

I-am scos amintirea

Dintr-un sertar

Si am pornit-o la braț

Printr-un oras îmbătrânit.

Când m-am văzut

Într-o vitrina,

Cu zâmbetul tâmp,

Mi-am dat seama

Că umblu singură pe drum.

Am mototolit zâmbetul

Si-n pas alergat

Am revenit acasă

În singurătatea mea.

 

 

 

 

Read Full Post »

accident

12606731_1709740122570989_1335987324_n
Umbra mea s-a întins pe asfalt,
obosită, cu venele atârnându-i.
Un copac și-a prăvălit umbra
peste umbra mea,
speriind somul păsărilor.
Și venele umbrei mele s-au frânt
și au însângerat umbra copacului.
Și-atunci, cerul, martor al accidentului,
a acoperit umbrele noastre
cu umbra lunii.

Read Full Post »

regrete

 

Oglinda

Îmi bătea în ușă cu un ciob,

singurul rămas din iubirea noastră.

La început,

îmi părea că un vânt îmbătrânit

și sleit de vlagă

dă ocol casei căutând adăpost.

Priveam pe fereastră,

cu ochii mijiți, tăind fâșii întunericul.

Și-atunci l-am zărit,

mă lepădasem de amintirea lui,

renunțând la o bucată de viață.

Și ușor, târșindu-mi papucii,

i-am deschis ușa.

Acum stăm la aceeași masă,

întrebându-ne, care din noi

a spart vasul.

 

Read Full Post »

tăcerea ta

11853878_1659733774238291_2138585196_n
Tăcerea ta îmi sapă poteci adânci în obraji,
pornesc din colțurile ochilor și se frâng în bărbie.
M-am obișnuit cu ele, sunt semnele iubirii,
ale regretului, ale depărtării, ale singurătății.
Tu taci.
Eu te aștept.
Străbat lacrimă după lacrimă
potecile adânci ce-mi brăzdează obrajii.

Read Full Post »

Older Posts »