Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2016

drumul spre Rai

b9398443890a410790709a28d5adb648

 

Drumul spre Rai trece prin Iad.
De-o parte și de alta
e străjuit de copaci scorburosi
în care locuiesc bufnițe.
Oamenii se tem de ele,
eu le numesc felinare.
Păcătoșii merg pe mijlocul drumului,
se grăbesc împingându-se.
Este mereu aglomerat.
Nefericiții merg pe marginea drumului,
din merindele lor hrănesc și bufnițele.
Unii dau apa lor copacilor.
În urma lor înfrunzesc.
Păcătoșii obosesc primii, s-au grăbit.

Drumul spre Rai trece prin Iad.

Anunțuri

Read Full Post »

trepte

10866910_1571455829732753_1171426334_n

 

Eram la Fundeni. Timpul își potrivea pașii cu picăturile ce curgeau din perfuzie. Zilele erau lungi și aspre, nopțile erau îndoliate, nici o stea nu le lumina chipul.

Oamenii din jur erau palizi, erau triști, erau aproape de moarte, la o răsuflare distanță.

Lacrimi cădeau și se spărgeau de cimentul rece.

În spatele ferestrelor se înșira lumea. Cum erau oamenii de afară? Grăbiți. Îi vedeam și tânjeam să mă strecor printre ei. Dar eu eram prizoniera pereților albi, ai ferestrelor gătite cu gratii, eram sclava halatelor albe, eram inamicul cancerului fiicei mele, sau așa credeam.

Acum, privind înapoi, îmi dau seama că eram doar o biată mamă, o nefericită femeie.

Se apropia 1 Martie, în fața clinicii se aciuaseră țigăncile, vindeau flori.

În spital, medicii ne vindeau iluzii.

Eu cumpăram și flori și iluzii.

-Duduiță, ia o zambilă! O dai și matale asistentelor.

-De unde știi că-s internată?

-Se vede pe fața ta, și ești în halat și papuci, nu mergi în vizită. Ești tânără, ce ai? Ți-or fi tăiat țâța.

-N-am nimic.

-Nu te jena că ești stearpă.

-Bine, dă-mi o zambilă. 

-Pfii, ești plină de păr, ia uite ce fire lungi. Nu-i al tău. Hai, nu te uita așa, n-am zis cu răutate, ia un buchețel de ghiocei, ți-l fac cadou.

-E al ficei mele.

-Ai copil? E bolnav? Ce păcate duci? Ce plătești? Ia dă mâna colea. Arată palma.

I-am întins palma.

-Ce de drumuri faci, toate fără rost. Umbli ca o nălucă. Ai să trăiești mult, dar vai de capul tău. Ce palmă ai, n-am mai văzut. Ți-e plină de cruci, parcă-i cimitir. Degeaba umbli pe la biserici, ești spurcată, te-a spurcat careva, nu i-ai fost dragă. Nici de iubire n-ai parte, nimeni nu te vrea. Fug bărbații de tine. Ești moale ca o cârpă. Și ești fată frumusică, da cam slăbănoagă. N-are nimeni ce-ți face, ți-a fost pântecul însemnat. Ai băut ceva, ți-a dat careva. Sau poate-ai călcat în ceva. Mai aruncă femeile pe la răspântii de drum. Fugi măi fată, ia și zambila, lasă, nu-mi da bani, nu iau eu bani de la nefericite.

Urcam la etajul cinci, la oncologie pediatrică. Lumea rămânea în spatele meu, eu mă apropiam de Iad, duceam cu mine o zambilă și un buchețel de ghiocei, semn că pentru oameni venise primăvara, noi mai aveam de așteptat. Acolo, în camera albă, timpul curgea lent, zilele erau lungi și posace, iar nopțile triste.

Read Full Post »

iubiri la zvântat

12421515_837852783006908_344100812_n

 

Îmi întind la soare,
pe culme, la zvântat,
toate iubirile plânse.
Pe câteva mai tocite mi le ia vântul.

Mi-e sufletul uşor.

 

Read Full Post »

destin

11853878_1659733774238291_2138585196_n

Timpul și-a croit poteci pe sub ochi.
Toate duc spre tâmple
și-acolo se pierd printre zăpezile troienite.

Poate de asta nu mă mai caută nimeni.

Read Full Post »

trepte

SAMSUNG

SAMSUNG

 

Pe el nu l-am putut uita. L-am înghesuit în sufletul meu, printre alte amintiri, cum ar fi un apus de soare, o vară spre sfârșit, niște fulgi rătăciți de ninsoare, un izvor timid, un copac bătrân și golaș, o pasăre șchioapă și o bucată de pâine albă făcută de bunica.

De câte ori mi-era dor de el, îmi acopeream ochii cu pleoapele, le ferecam cu genele să fiu sigură că soarele nu mă va deranja, și îmi aminteam fiecare atingere, fiecare șoaptă.

L-am cunoscut în perioada cea mai grea a vieții mele, eram căzută la pământ și el s-a împiedicat de mine. Alții m-au strivit, ca pe o baltă, el s-a oprit, m-a ridicat, mi-a șters lacrimile și m-a luat cu el prin lume.

Am trăit cea mai frumoasă vară, m-a ars soarele ca pe-o țigancă, mi s-a decolorat părul și ochii au căpătat culoarea nisipului sărutat de mare.

Palmele lui erau cuibul meu. Într-o zi mi le-am așezat pe umeri, ca pe aripi, și am început să zbor.

A rămas privindu-mă, ca un ciung, obrajii îi erau scăldați de lacrimi,și  mă striga: Întoarce-te! Întoarce-te! Dar nu m-am întors, zburam. Inima mi-a rămas în pieptul lui, uneori o aud bătând cu putere. I-o fi dor de mine.

Read Full Post »

tristeţe

11909703_1665070370371298_653234118_n

 

Îmi înec tristeţea într-un pahar cu apă.

Tristeţea mea este o bună înotătoare.

Rezistă.

Eu nu sunt aşa curajoasă,

mă înec şi-ntr-o lacrimă.

Îi întind un deget şi o trag la mal,

malul fiind marginea unei căni ciobite.

Ce părăginită mi-e viaţa.

 

 

Read Full Post »

o pasăre în colivie

 

12666366_1716511315227203_730758167_n

 

Te-ai rătăcit vreodată de la pat până la ușă?

Ultima oară m-am oprit în dreptul ferestrei

și niște păsări albe despicau cerul cu aripile.

Și-am uitat încotro am plecat.

Dincolo de fereastră se înșira albastră libertatea,

în spatele meu zăcea peretele alb

de care atârna chipul tău înrămat.

În ultima vreme porți un zâmbet prăfuit.

 

 

 

 

Read Full Post »

Older Posts »