Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2015

intrusul

desen Corina Chirilă

Desen: Corina Chirilă

 

 

În ochiul meu drept s-a mutat un pictor ciudat.

Pădurile lui îşi au rădăcinile înfipte în cer,

oraşele sunt locuite de animale,

oamenii au părăsit pământul şi

murdăresc alte planete

iar îngerii nu poartă aripi.

 

În nopţile când se plictiseşte,

îmi ridică pleoapa ochiului stâng,

agaţă luna cu pensula

şi o contemplă ore în şir.

Într-o seară i-a desenat un zâmbet

ce avea colţurile sprijinite pe umeri!

 

 

Read Full Post »

jumătăți de zboruri

11039556_667362663389255_2042385281_n

 

Îi creșteau inimii aripi,

una albă în partea stângă,

una neagră în partea dreaptă.

 

Zbura, și privită de jos,

ai fi zis că e o jumătate de cerc

din care a mușcat soarele.

 

Read Full Post »

pasărea șchioapă

326eeb0313ed216b0ad41fae35b9a170

 

Locuiesc într-o cutie de carton

din care ies foarte rar.

Mă tem de mașini,

mai ales de cele mari

care nu opresc la trecerile de pietoni.

De oameni nu mi-e frică,

îi las să mă privească tăios

și să-mi mângâie fruntea cu unghiile.

 

 

Read Full Post »

păsări -doruri

12041853_1673493146195687_1665521659_n

 

Clopotul strigă răgușit, e miezul nopții.

Un oblon se trântește de perete, rănându-i fața plouată.

O pasăre se sperie și părăsește streașina.

Se ascunde în brațele unui copac bătrân.

Felinarul clipește de câteva ori, apoi se stinge.

A obosit.

Clopotul strigă răgușit, a mai trecut un ceas.

Îmi sprijin obrazul în palmă și-i strivesc cărările ce-o străbat.

 

Dacă aș avea aripi, m-aș ascunde în brațele copacului bătrân.

 

Read Full Post »

visul

 

resize

 

Îmi strecurase în palmă o foaie de hârtie.

Sunt oamenii de care ar trebui să te ferești!

Când am privit bucata de hârtie am văzut doar fețe zâmbitoare!

Dar zâmbesc!

Se prefac!

Apoi s-a depărtat.

 

Visul m-a urmărit câteva zile.

Soarele zâmbea. Copacii zâmbeau! Autobuzele zâmbeau! Oamenii zâmbeau. Unii chiar îmi întindeau prietenește mâna.

 

Azi plouă!

Soarele s-a ascuns, vântul dezbracă pădurea, văd trupurile strâmbe ale copacilor, autobuzele pufnesc în fiecare stație, oamenii s-au adăpostit sub umbrele, zâmbetul li se prelinge spre bărbie. Era pictat.

Eu n-am umbrelă, dar zâmbesc.

Cineva trântește o ușă. Peretelui în crapă obrazul de rușine.

E aceeași mână pe care am strâns-o prietenește acum câteva zile.

Îmi amintesc visul. Scot foaia de hârtie din buzunar. Recunosc zâmbetele.

 

 

Read Full Post »

păsări doruri

 

 

11950772_1666077060270629_969567266_n

 

Stau pe marginea vieții,

cu spatele lipit de peretele încă verde

al verii

și cu fața spre toamna ruginie.

Păsări stoluri se adună și

se ridică peste umerii mei.

Aripile lor îmi ating obrazul stâng,

cel ars de soare.

O vreme mă țin agățată de zborul lor

cu vârful buzelor.

Apoi alunec pe marginea vieții.

 

 

Read Full Post »

lacrimi-poza-13-76652x500

 

Nu prea știu eu ce fac lucrătorii din ministere, și sinceră să fiu, nu m-am interesat niciodată. Mi-am văzut mereu de hârtiile mele, pe care le-am întocmit, aș zice eu, corect, chiar dacă nu sunt absolventă de drept ci de ASE.

Mă trezesc în fiecare dimineață și-mi spun: Poți, hai, coboară din pat! Poți, lasă-ți dorul acasă, ascunde-ți lacrimile sub pernă și fugi la serviciu. Și pot! De 29 de ani pot! Am putut și când n-a mai fost Daria. Drept este că dimineața mă îmbrăca mama, îmi lega frumos și baticul, chema taxiul și-i spunea șoferului:

Dom le, la școală o duci, nu la cimitir!

De câteva zile citesc un Ordin al Ministrului Educației, și mă chinui să-l înțeleg.

După ce criterii ne-o fi normat omul ăsta și trepădușii lui?

De aici de la mine, de jos, dacă m-ați fi întrebat, v-aș fi spus cum stau lucrurile.

Fără să lovesc în colegele mele, secretarele de școli generale, voi da câteva exemple!

Un absolvent de liceu, primește 8 acte de studii:

  • certificat competență limba română
  • certificat competență limbă străină
  • certificat competențe digitale
  • certificat absolvire liceu
  • certificat absolvire ciclul inferior
  • atestat
  • diplomă de bacalaureat
  • foaie matricolă
  • portofoliu, dacă e cazul

Un elev de gimnaziu primește doar o foaie matricolă!

Pentru elevii de liceu facem în fiecare an baze de date pentru obținerea alocației.

Un elev de liceu are nevoie de mult mai multe adeverințe. Cum face 16 ani, cum dă năvală la noi. Adeverință pentru pensie de urmaș, adeverință pentru medicul de familie, adeverință pentru deducere impozit, pentru înscriere la diverse cursuri, etc.

Elevilor de liceu li se decontează naveta, se fac state de plată, se calculează distanțele… aici știe mai bine colega mea!

În tot acest timp facem salarii, statistice, calculăm sentințe judecătorești, concedii medicale (cam 16 pe lună), facem decizii, fise de post, contracte, Revisal, Edusal, SIIIR, machetă pentru Centrul Militar și multe alte mii, machete peste machete, hârtii peste hârtii, suntem vigilente când trec oamenii în alte categorii de vechime în învățământ, că aici e cam altfel decât în alte domenii, când își iau gradele, mii de hârtii. Oamenii vor mereu adeverințe pentru bănci, medici, cursuri, înscriere la grade, la atâtea și atâtea activități.

Ca să nu mai zic de trecutul mediilor în registrele matricole, adică 26 de clase, peste 700 de elevi, câte 18 medii de căciulă, iaca trece vara.

Nenea Ministru, ce decide el! radem posturile! dă-le dracu de proaste.

Nenea Ministru, eu chiar nu plâng că-mi iei 400 de ron din salariu, asta este, pe lângă toate cele ale mele, ăsta e un mizilic. Tot voi alerga pentru copiii bolnavi de cancer, tot voi dona lunar 200 de ron cuiva care are nevoie, tot îi voi lua 1 pui pe săptămână lui tanti Anuța. Știi de ce? Pentru că eu înțeleg ce-i în sufletul celui care n-are.

Nenea Ministru, știi cum e la noi în birou, sună interfonul, sună telefonul, intră doi, ies doi, intră patru, zăbovesc, mai intră doi…

Asta este!

Nu pentru mine plâng, ce nu știi matale, este că eu chiar îmi voi lua viața de coarne. Și de mor! Mă gândesc la cele care tremură acum privindu-și copiii, amintindu-și de ratele la bancă…

Chiar, nu vrei să duci un credit de-al meu? Că tot v-ați mărit voi lefurile!

Nu pot să tac! Nu pot și nici măcar nu mai vreau!

Așa a fost și anul trecu, si acum doi ani, trei ani…Inclusiv în ziua când mi-ai pierdut fiica. N-am uitat cum eram sunată că s-a desființat un post și mă privește ce fac!

Să vă fie rușine!

 

Read Full Post »

Older Posts »