Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2014

 

1001566_370641743062347_1373033086_n

 

Dincolo de cortină


între mamă și fiică


…și când mă voi desprinde, să nu țipi, să-ți îndeși pumnul în gură, să nu te aud, m-aș întoarce să te sărut o dată, m-aș întoarce să te sărut de două ori, și aș putrezi în brațele tale.
Și când mă voi desprinde, să risipești norii, să nu-mi agăț aripile în ei, m-aș întoarce ploaie și ți-aș sfărâma lacrimile.
Și după ce mă voi înălța, să nu mă cauți, am să vin eu, tu doar să ții brațele deschise.

Și când te vei desprinde, am să-mi sfărâm țipătul în cerul gurii, am să te sărut o dată, de două ori, am să risipesc norii, am să-i strâng în pumni, am să adun tunetele, am să sting fulgerele în ochii mei, până voi orbi, să nu te caut, doar să te aștept cu brațele deschise. Am să știu că tu ești, o să-ți recunosc bătăile aripilor.

…și când am să mă-ntorc o să te învelesc cu aripile mele, o să te ridic încet, o să te legăn, așa cum mă legănai și tu, o să-ți cânt, fără să plâng, așa cum făceai tu, o să-ți las pleoapele peste ochii stinși, și-o să-i sărut, o dată, de două ori, o să-mi potolesc dorul. O să te strig.

Și când ai să mă strigi am să fiu pregătită, să-mi desfaci pumnii, am adunat în ei pădurile, potecile, izvoarele, pentru tine, să nu vin cu mâinile goale. Le-aș fi îngrămădit în privire, dar sunt oarbă. Să-ți apropii urechile de buzele mele, o să-mi adun puterile să-ți cânt, să nu plângi, mi-a fost dor de tine.

 

Și vom zbura amândouă către soare, și ne vom topi de dragul lui, nu ne va mai găsi nimeni, doar copacii vor spune povestea noastră primăvara când vor înfrunzi.

Și vom zbura amândouă pe deasupra mării, și valurile se vor sălta să ne salute.

Și vom atinge crestele munților.

Și nu va ști nimeni unde ne-am dus.

Read Full Post »

ție, îndepărtatule

 

 

37363_136978352982490_6323879_n

Sursă imagine: Mariana Kalacheva

 

Invită-mă la dans, îți spun tălpile mele,

Prinde-mi cireșe perechi la urechi,

îți șoptesc buzele mele,

atinge-mă, murmură sânii mei,

îți dăruiesc nopțile mele, cu tot cu stele.

Deșiră-mă, și țese-mă iar,

fă-mi aripi și învață-mă să zbor,

o să-mi fac cuib în brațele tale.

 

 

 

 

 

Read Full Post »

şi m-am întors

 

Steven DaLuz

Sursă imagine: Steven Daluz.

 

Plecasem de acasă cu gândul că nu mă voi mai întoarce, că voi căuta un loc ferit de ochii iscoditori ai lumii şi că acolo voi continua să mor. Zi după zi. Luasem cu mine tot sufletul meu greu de ploi la care nu ajungea niciodată soarele. Mă târam, mă uram. Nu cutezam să ridic privirea, eram certată cu cerul. De parcă lui îi păsa. Cerul continua să se lumineze, să se întunece, să înnoade şi deznoade vieţi. Pe a mea o sfărâmase.

M-am ascuns sub o palmă de pământ, nu trăiam, nici nu muream, aşteptam. Nu înebunisem, dar nici mult nu mai aveam.

Tot cerului i s-a făcut milă de mine. S-a lăsat tot mai aproape de ascunzişul meu şi mi-a şoptit albastru despre primăverile verzi pe care le lăsasem acasă, şi care mă strigau. Şi sufletul meu se scutura şi-i creşteau aripi de lumină şi mă-ndemna să mă întorc. Şi m-am întors!

Read Full Post »

cântecul tău

 

988475_486776968115490_9208316392583196229_n

 

Sursă imagine: Rozystronka

 

Cântecul tău înseninează cerul,

mă ademeneşte,

mi se agaţă de colţul buzelor,

un  zâmbet se înfinge în obraji,

simt viaţa cum tresare în vene.

Mă desprind din braţele nopţii

şi ţâşnesc spre cerul senin,

mă alătur păsărilor.

 

Read Full Post »

de ce iubesc pădurile

3731_339716506154871_1560864685_n

Sursă imagine: Alice Vregova

 

de ce iubesc pădurile?

nu-şi gonesc niciodată copacii bătrâni,

nu-i aruncă într-un colţ întunecat

să nu-i vadă soarele.

primăvara, îşi învaţă copacii tineri,

înfrunziţi, să-şi arcuiască braţele

deasupra lor, să pară şi ei verzi.

 

 

Read Full Post »

scrisoare

1011489_365579486901906_1773614188_n

 

Dragul meu,

e lung drumul către tine, privesc în urmă și abia de zăresc munții, privesc spre tine și mă lovesc de alți munți, îmi simt pleoapele grele.

Am plecat de acasă în urmă cu ceva ani, pe drum am mai zăbovit, aveam tălpile pline de răni, m-am mai abătut căutând izvoare în care să-mi sting dorul ce-mi pârjolea sufletul, am rătăcit prin păduri chemată de foșnetul frunzelor, m-am înfăitat cu copacii, i-am lăsat să mă cuprindă în brațele lor, am adormit sărutând pământul, am ascultat păsările și le-am învățat cântecul. Ți-am spus vreodată că apa băută din pumnul tău e cea mai rece, cea mai limpede?

Tot merg, din ce în ce mai greu, mă tem că atunci când voi ajunge voi fi prea bătrână și nu mă vei recunoaște, că vocea mea va fi prea stinsă și n-o vei auzi.

La marginea lumii te-ai dus, și de acolo te-ai avântat în cer.

Spune-mi, în spatele munților e marea?  De când tot merg, mă tem c-am uitat să înot.

Read Full Post »

 

1661788_485875418205645_1625283004682255996_n

Sursă imagine: Rozystronka

 

În fiecare seară îmi împăturesc dorurile,

le îngrămădesc în geamantan,

îmi număr banii,

să ştiu până unde aş putea ajunge,

întind harta pe birou,

şi îmi aleg o destinaţie.

 

Dimineaţa mă scutur de poteci,

împăturesc pădurile,

îmi scot nisipul din buzunare,

uneori am şi bucăţi de stâncă,

îi spun mării ce să vălureşte prin suflet,

să tacă, aşez geamantanul pe dulap,

şi păşesc grăbită spre lume.

Read Full Post »

Older Posts »