Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2013

Among-The-Apple-Trees

 

 

Se urcă iulie în calendar, și tare mă doare pe mine iulie. Vara asta parcă a fost mai grea și mai călduroasă decât vara trecută, sau mi s-a părut, sau a mai trecut vreme și eu mă tot mărunțesc.

În seara asta mi s-a făcut dor de satul bunicilor, de Filip și Maria, de Antochi, de Camelia, fata lui Nicușor, poreclită Hodeleag, da cel mai tare, de mărul din grădina bunicilor.  După ce am ridicat colbul pe ulițele satului, strigând pe la porțile oamenilor:

Bădie Frumuzachi? Măi bădie! 

Nană Tudurică? Măi, nană!

Bădea Valentin, îi acasă, bre,Lulu? Am o treabă cu el!

Nimeni! Nu mi-a răspuns nimeni. M-am întors întărtând cu un băț, pe la garduri, câinii, am intrat în curte, mi-am dat jos pantofii de lac, albi cu fundiță roșie, mi-am ghemuit șosetele trei sferturi în ei, și m-am urcat în măr. Mi-am umplut poala de mere verzi, dulci acrișoare, am început să le sparg între dinți, iar zeama lor să se prelingă pe gulerul scrobit, al rochie de stambă, croită de bunica mea, Maria, Madame Tănase.

Tare dor mi-a fost în seara asta de satul copilăriei mele, de Mărășeștiul meu drag. Am bătut ulițele în sus și-n jos, am ridicat colbul, am strigat pe la garduri, am mâncat mere, am fugit pe șes să văd dacă gâștele bunicii sunt pe-acolo.

Acum stau cuminte pe prispă, aștept să se adune lumea la Salcă, mi-e dor de un bal. De fanfară.

A fost iulie, acum se urcă în calendar,  m-a durut acest iulie, mai tare ca vara trecută.

Anunțuri

Read Full Post »

Cântec

 

1013681_346343312158857_502947255_n

 

Sursă imagine: Rozystronka

Cântec

Se spărgeau cuvintele note muzicale şi se aşezau pe portativ, duioase, era un cântec despre o iubire.

Se spărgeau cuvintele şi eu tresăream cântec, un cântec despre o iubire.

Se spărgeau cuvintele note muzicale, eu tresăream cântec.

Îţi aminteşti cum îţi cântam? Îţi aminteşti cum te prindeam şi te învârteam, cum refrenul începea în braţele tale, apoi uitam strofa a doua şi reveneam la refren.

Se spărgeau cuvintele cântec, se înşirau note muzicale pe portativ.

 

Read Full Post »

Drumul spre tine

 

 

602703_360744867385368_838121704_n

Sursă imagine: Rozystronka

Dragul visului meu,

 

Ieri m-am risipit. Am umblat bezmetică prin păduri. Spre seară picioarele mele erau obosite. Am stat o vreme cu braţele în jurul genunchilor, îmbrăţişându-le, apoi m-am hotărât să vin până la tine. E trist drumul spre tine! Urci un deal.

 

Poteca era plină de scaieţi, se prindeau de mine, se agăţau în părul meu. Am înţeles de ce îţi este din ce în ce mai greu să cobori, aşa că m-am apucat să curăţ cărare cu mâinile care au frământat saci de lut. Apoi am bătătorit-o, cu tălpile, până când tălpile ţipau bătături. Să fiu sigură că am nivelat-o, am lăsat o lacrimă să cadă pe pământ. Nu aş fi vrut să te răneşti, să te împiedici. Lacrima s-a scurs până pe pragul meu.

Acum, drumul de la mine la tine este neted ca în palmă, doar urci un deal.

Read Full Post »

Ploaia

 

21459_361738790619309_1342145582_n

 

Sursă imagine: Rozystronka

Bătuse vântul şi praful se ridicase spre cer, umplându-i ochii.  Cerul clipea albastru, praful gri îi cuprindea privirea. Se zbătea. Mă zbăteam şi eu, ochii mei erau tulburi de nesomn, de neputinţă, de depărtare.

Ne priveam! Eu cerul, cerul pe mine. Clipeam din ce în ce mai des.

Cerul a început să se scuture, să-şi cureţe ochii, ploaia se rotogolea pe pleoapele mele, picături reci se furişau în ochii mei, eu mă scuturam lacrimi.

Cerul se scutura ploaie, îşi curăţa privirea. Eu mă scuturam lacrimi, îmi curăţam privirea.

Acum s-a înseninat, cerul se uită albastru pe pământ , eu mă uit  senină către cer.

Read Full Post »

un hoinar

 

998555_355545221238666_1230391405_n

 

Sursă imagine: Rozystronka

Am adormit pe o palmă întinsă.

Toată ziua colind. Înfrunt norii, soarele, fulgii, înfrunt zbuciumul pe care îl plimb de colo colo.

Aseară eram obosită, însetată, flămândă, ochii se dădeau bătuţi, îşi coborau pleopele. Într-un colţ, pe o margine de pământ, un hoinar îşi odihnea mâna întinsă spre cer. Cerul se lipise de mâna lui cu stele cu tot. M-am furişat, m-am cuibărit în palma lui şi am adormit.

Dimineaţă am simţit cum mă lăsa uşor pe iarbă, trebuia să plece, se odihnise suficient. Era un hoinar.

Read Full Post »

Scrisoare

 

 

969519_338021126324409_1041385798_n

Dragul meu, drag

E vară, o vară în care soarelui nu-i mai ajunge cerul, se coboară pe pământ.

Nopţile se scurg greu, întunericul nu aduce nici o pală de vânt. Dimineţile sunt mofturoase, leneşe. rochia mea e insistentă, se lipeşte de trup, trupul se vrea eliberat, e vară, o vară în care soarelui nu-i ajunge cerul.

Toată noaptea m-am gândit  la acea iarnă geroasă în care zăpada trosnea sub bocanci, mâinile mele se cuibăreau în mâinile tale, nasul se ascundea sub fular, doar ochii se zbăteau topind fulgi.

Cu cât m-am afundat mai mult în amintirea acelei ierni, cu atât îmi era mai cald, mai dor, mai vară.

Dragul meu, e vară, o vară care coboară soarele pe pământ şi-mi arde tălpile.

 

 

Read Full Post »

dorul de tine

 

1005581_343929662400222_1585362113_n

Atât de dor mi-a fost de tine în seara asta, încât dorul s-a transformat în aripi, mi s-a așezat pe umeri și am plecat în zbor deasupra orașului.

Ne-am prăbușit în ușa ta, era închisă, probabil dormeai. Dorul s-a făcut țăndări, eu am îngenunchiat, am strâns cioburile în poală, și lipită de ziduri, ca o umbră, m-am întors acasă.

Dorul s-a transormat în aripi, am plecat spre tine, tu aveai ușa închisă, te adormise dorul de mine.

Read Full Post »

Older Posts »