Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2013

Ce te doare?

263973_1951403303207_7456827_n

(copacul Dariei)

Ce te doare?

Sufletul!

Mă trezeam întrebând Ce te doare?Răspunsul mă lovea ca și cum bucăți mari de stele se izbeau de mine, Sufletul!

Acum mă trezesc întrebând Ești bine? Și mă doare răspunsul Da, sunt bine! Însă eu văd dincolo de ochii tăi și știu că nu ești bine, nu neapărat pentru că te doare ceva, ci pentru că te gândești la ce este în mintea mea, ce gândesc cei din jur!

În mintea mea nu există boală, există doar răutăți gratuite, vorbe spuse fără a fi gândite, gesturi nepotrivite.

Eu nu despart lumea în perfecți și imperfecți, în frumoși și urâți, în bogați și săraci.  Suntem egali.

Ți-am spus povestea autobuzului 189? sau 193? Phii, acum nu-mi amintesc numărul!

Plecam la Fundeni, la un control de rutină și după aproape un an de cistostatice nu o duceam pe roze, financiar. Când am ajuns în București ploua cu găleata, era început de pimăvară. Era încă rece. Nu aveam bani de taxi! Am întrebat eu în jur cum se ajunge la Institutul Oncologic, și am aflat că exista autobuz care pleca din Gara de Nord și avea capăt de linie la IOB.

Am sărit în autobuz, pe placa de pe geam scria mare destinația, autobuzul aproape plin, am găsit un loc pentru Daria. Copilul meu se foia în scaun, și până să plece mașina, nu a rezistat și a exclamat (era în clasa a VIII-a) Mama, ăștia ne-au pus autobuz special? Eu, am privit stânga dreapta, încercând să scuz obrăznicia Dariei, am strâns-o de mână cu drag, i-am zâmbit, ea a sărit în picioare, și cu acel zâmbet al ei, unic, moștenit de la tatăl ei,a  întrebat Mai este cineva care are cancer în acest autobuz? O doamnă, mai învârstă, legată cu batic, semn că ar ști despre ce e vorba, i-a răspuns Toți mamă, toți, dar noi…păcat de voi!

Acum îți voi răspunde Nu, nu mă deranjează mersul tău!Mă deranjează doar că te dor privirile celor din jur. Aș lua o piatră și aș arunca-o spre cer, însă, am mai aruncat și mi-a căzut tot mie, fix în creștet! Și acum mă mai trezesc uneori spunând AU!

 

Anunțuri

Read Full Post »

Vacanţă

942458_322710764522112_1418959569_n

(imagine, pagina de facebook Rozystronka)

Vacanţă

 

 

Nu prea am ştiut eu ce înseamnă vacanţă.

 Stăteam câteva zile acasă, timp în care răsturnam fiecare colţ, încurcând întâi lucrurile, apoi descurcându-le, în aşa numita curăţenie generală.

Aseară, târziu, atât de târziu încât se auzea iarba crescând, îmi făceam planuri O să plec în vacanţă!

 

Întinsesem o hartă pe jos în cameră, şi îmi alegeam destinaţia nu în funcţie de venituri, ci de soare, de culoarea marii, de înălţimea muntilor. Căutam să le găsesc pe toate, apă, munte, pădure în acelaşi loc! Doream să urc, să mă scufund în apă, apoi să mă usuc la soare, să stau la umbră, să fac tot ce nu am făcut până acum, într-o singură vacanţă, cea pe care mi-o imaginam aseară, târziu în noapte.

 

Oscilam în a călători cu avionul, mi-e teamă de turbulenţe, sau cu trenul până spre mare, apoi să iau vaporul până în larg, acolo unde cerul se lasă stropit de valuri.

Cum nu mă puteam hotărî încotro să o iau, am scos geamantanul, am început să adun haine, de vară, uşoare, am pus totuşi şi o pelerină de ploaie, uneori mă întunec şi stârnesc norii de furtună, le-am  aranjat grăbită, ca şi cum chiar plecam. Uitasem să-mi iau bocancii de munte, am deschis iar geamantanul, am mai renunţat la câteva lucruri, i-am înghesuit, apoi am strâns harta, am stins veioza şi am continuat să visez, în pat.

 

Read Full Post »

M&M

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

fotografie realizată de mine, sub Tâmpa, când coborau frunzele de pe deal, erau furioase!

 

Am umblat prin casă aranjând lucrurile care stăteau într-o ordine desăvârșită. Cine să răvășească dulapurile? Nimeni, doar gândurile mele furioase.

Mă depărtasem de ora amiezii, uitasem că mi-am făcut cunună din gândurile mele zâmbitoare, abandonasem și mașina de cusut, rochia nu avea tiv, nu puteam să o îmbrac, adunam doar boabe mari care cădeau pe parchet si se prefăceau în perle. Am un șirag de perle, l-am făcut acum ceva timp îmreună cu prietenii Dariei…

Nu aveam stare, cu cât seara cobora peste casa mea, cu atât apăsarea era mai chinuitoare. Tineam ferestrele deschise dar plămânii mei refuzau să primească tot aerul care intra. Nu de căldură sufeream, de dor, de lacrimi.

Am luat cățelul, singurul meu prieten de nădejde, și cum nu mă tem de întuneric, am coborât dealul, am ajuns în parc, am năvălit pe banca noastră, am stat o vreme acolo chircită, am cerșit o îmbrățișare, o mângâiere, o șoaptă, un banal Noapte bună, apoi m-am ridicat, am scos din buzunar 3 bomboane M & M, bomboanele noastre preferate, le am mereu cu mine, le-am lăsat pe bancă semn că am trecut pe acolo, am scris pe o bucată de carton ruptă din pachetul de țigări două cuvinte, am luat-o la fugă, am urcat dealul…

Acum am ajuns acasă!

Ai găsit bomboanele? Dar biletul?

Mâine dimineață trec prin parc…

Read Full Post »

Încercare

486853_297592957033893_1486925962_n

(imagine copiată pagina de facebook Rozystronka)

Încercare

 

Mi-am adunat câteva gânduri, gândurile mele vesele, cele care râd şi înseninează, uneori, cerul pregătit de furtună, le-am împletit, mi-am făcut cunună şi m-am hotărât să o port o vreme. Poate doar vara asta.

Erau multe gânduri vesele, le-am găsit într-un colţ al fiinţei mele, aşa că am hotărât să-mi fac şi o rochie înflorată. O să o port, poate doar vara asta! Am găsit şi un curcubeu, o să-l scot în zilele ploiase şi o să-l arunc pe cer. Acolo e locul lui.

Mi-e dor de o vară în care să simt soarele, să mă port prieteneşte, fără să mă ascund sub o piatră, la umbră, cu gândul că poate mă va strivi.

Am obosit să mă simt vinovată dacă zâmbesc, să mă sperii dacă mă aud cântând…

Aşa că am adunat câteva gânduri, vesele, le-am împletit cunună,  mi-am făcut şi o rochie înflorată, le  voi purta vara asta, şi voi zâmbi fără să mă condamn pentru asta! 

 

Nu ştiu dacă voi reuşi, dar am obosit să tot aştept să fiu strivită de piatra sub care mă ascund. Voi încerca!

Read Full Post »

Tăcere

44784_154120297934962_6673750_n

(pictură Mariana Kalacheva)

 

Tăcere

 

Eram atât de aproape!

Pe acelaşi petec de pământ.

Gândurile mele se izbeau de gândurile tale, apoi privirea mea cauta privirea ta, însă privirea ta era agăţată de mine.

Din când în când ridicam palma şi-ţi prindeam cuvintele. Apoi tu deschideai palma şi cuvintele mele poposeau la tine. Le ascultai şi le puneai în buzunarul de la piept!

Stăteam pe aceeaşi bucăţică de pământ.

 

Din când în când, pe deasupra pomilor, se întâlneau privirile noastre, din când în când, îţi prindeam cuvintele în palmă, şi vorbăreaţă cum sunt, plecau cuvintele mele spre tine ca un torent.

Era atâta linişte şi totuşi ne spuneam atât de multe.

 

În fiecare seară cad frântă!

Read Full Post »

Nume de floare!

 

 

 

6O6OQBEJDE7323JBW56NTGP96

Nume de floare

Nu port numele unei flori, nu am dăruit fiicei mele numele unei flori, am învățat-o să se comporte însă ca o floare!

Întâi a fost ghiocel, vestitoarea primăverii! Era un pui de om cu un zâmbet care cucerea și zmeul din poveste, apoi a tot crescut și a fost clopoțel, margaretă, narcisă, zambilă.

Se înălța, trupul era tot mai zvelt, avea talia unui fir de iarbă, sânii rotunzi, paloarea fetei îndrăgostite, un păr lung ce acoperea spatele. Atunci o priveam ca pe cea mai minunată floare. O floare cum rar găsești, pentru care trebuie să urci munții și să privești pe la colțurile stâncilor. A devenit o floare de colț.

În timp din ochii fetei mele au început să tot cadă lacrimi, la început se ferea să lă văd eu, le auzeam doar lovind biroul, sau simțeam după zgomotul făcut de tastatura calculatorului. Își scria furia.

Trupul se împuțina și rămăseseră doar boabele mari, lacrimile, și-am numit-o mărgăritar! Așa spun oltenii lăcrămioarelor.

Astăzi am cumpărat un buchețel de lacrimi și l-am strâns la piept!Mirosul florilor se simte în toată casa. Este floarea mea cu trup plăpând și lacrimi mari.

 

Read Full Post »

Mă măritam!

547390_318176574975531_1807005316_n

 

Mă măritam.

 O moldoveancă în Oltenia!

 Tata socru vroia să respecte toate obiceiurile! Si-a primit nora la marginea satului, nora a călcat pe o pânză albă, apoi cei doi părinți și-au luat tinerii de după gât cu un ștergar împodobit cu viță de vie, și au rostit: Așa cum rodește via, așa să rodiți și voi!

Am rodit! Am pierdut și rodul…

Cel mai greu mi-a fost să învăț să IAU HORA ÎNAINTE! adică mireasa să pornească hora! Unde s-a văzut moldoveancă fără să fie învârtită!

Dar am luat hora înainte, m-am dus la cea mai îndepărtată fântână din sat, cu alai, am adus apă la poarta socrilor, însă după o horă oltenească, obligatoriu, erau două sârbe moldovenești! Nu știu ce-mi veni, ba știu, aș fi sărbătorit nunta de argint!

Locotenentul meu mă tot necăjea De te lași furată, nu vin după tine!m-am lăsat furată, a venit, dar nu să mă ia, ci să mă vadă cocoțată pe un butoi, într-un beci al vecinilor! Am râs noi acolo în beci, am mâncat niște murături, apoi m-am întors! Să-mi joc bărbatul!

Nici  nu știu când au trecut anii!

Îmi amintesc că atunci când au cântat cocoșii, au plecat lăutarii, că noi am condus lumea, apoi așa îmbrăcată mireasă, fără voal, cu floarea ginerelui prinsă în păr, obicei oltenesc, cu un bănuț de aur la gât, am urcat în podul casei, ne-am acoperit cu un covor țesut și am adormit. Mă căsătorisem.

 O moldoveancă luase un oltean, purtase hora înainte, adusese apă proaspătă la casa socrilor și apoi a învățat a hăuli!

 

 

 

Read Full Post »

Older Posts »