Feeds:
Articole
Comentarii

Daniel Gerhartz____Open ArtGroup

 

Avea chipul ca de ceară,

un braţ se transformase în aripă

iar celălalt,

părea mai degrabă un ram desfrunzit,

ca de copac atins de fulgerele toamnei,

ochii i se zbăteau continuu,

cel stâng anunţa o veste rea,

dreptul era plin de nisip,

prea îi fusese dor de mare.

Ziua stătea ascunsă şi mută

pe sub streşini, ferită de soare,

noaptea se jeluia, cânta,

şi umbre strâmbe se sprijineau de ziduri

s-o asculte.

 

 

 

benchlightnightstreettreesphotography-fe36d865362970992b72998fbf94b16b_h

 

Felinarul cel ghebos, aproape orb,

mă-nsoțește în fiecare seară

până la colțul străzii.

Îi sunt atât de dragă,

încât își piaptănă lumina,

cu emoție, ca un fecior,

și umbra mea se tot întinde,

 în seara asta era s-o strivesc.

12399517_1698502003694801_1231013856_n

 

Când drumul ți se pare mult prea lung

și umbra ți se-așează-n față ca un scut,

nu te-ndoi că n-ai să ai putere,

pășește, timpul asta-ți cere.

Când orele îmbracă haine grele

și mersul le e mult prea legănat,

aleargă tu, fă slalom printre ele

și ziua nu-ți va mai părea de neînchinat.

Când doru-ți sapă pe sub ochi poteci

și vorbe de alint  nu prea găsești,

mai bine plângi, umple-ți golul din piept,

să nu te sperii, n-ai să te îneci.

 

 

barcelona-nikon-coolpix-p500-strajerii-barcelonei-poza-011

Timp, oprește-ți secundele,

vreau să mai stau cu duminica asta ploioasă,

să deslușesc furia tunetelor,

 simt cum sângele mi se zbate în vene

și obrajii de ceară se coc,

pereții nu-mi mai par goi,

i-am gătit cu bucăți de viață.

Uite, un zâmbet mut

și-o privire albastră mă-nsoțesc

în duminca asta de toamnă ploioasă.

Timpule, stai, oprește-ți secundele.

 

 

 

12041853_1673493146195687_1665521659_n

Tu, soare prăvălit pe pământ,

stins într-o baltă de sânge

și plâns de pescăruși.

Zac la hotarul dintre viață și moarte,

bufnițe mă privesc cu ochii aprinși,

mi-e toamnă,

beau aghiazmă să-mi curăț gura

de sărutul tău,

sufletul mi-l hrănesc cu anafură

și-l aud plescăind lacom,

veșnic flămând.

Mi-e toamnă.

12483504_1703905636487771_826044941_n

 

eram atât de invidioasă pe seninul vieții tale,

încât, uneori, îmi adunam lacrimile într-un bulgăre

și-l aruncam spre tine, să-ți fie furtună.

11039556_667362663389255_2042385281_n

 

am să-ți dau ție jumătatea plină a paharului,
am să-ți dau și drumul cel blând
ce-mi crestează palma.
am să păstrez doar rana lui.
am să-ți dăruiesc și aripile croite,
le țineam dosite, le foloseam doar în vis,
umerii mei au îmbătrânit și sunt prea aspri pentru ele.
oricum n-am învățat să zbor și acum nu mai am vreme